joi, 16 septembrie 2010

Sadness

Ne copleseste cateodata ca o ceata albastra. De cele mai multe ori fara un motiv definit, avand insa ca radacini toate neputintele, nereusitele si nelamuririle noastre, ascunse in fundul sufletului, cu teama.

Totusi, tristetea e o stare de gratie. E ca o poarta prin care poti privi spre nucleul fiintei tale. Tristetea ar trebui sa fie adanc sapata in sufletul nostru de creaturi cazute din Deplin. Si cred ca si este. De aceea o gasim acolo, atunci cand reusim sa punem o pauza in pelicula de zambete usurele, ranjete ironice sau hohote desantate si sa privim inspre..
Sunt cam rea, dar mi-e necaz pe toata pierderea asta a noastra in lucruri, in stari fara folos.

Pana si cuvintele raman ca un abur peste haul care se casca interior in astfel de momente, asa ca va invit sa ascultati, mai bine, ceva care face nu cat o mie de cuvinte, ci cat toate cuvintele, puse la un loc.
Si veti intelege. Ce veti face cu intelegerea aceasta mai apoi,  tine doar de durerea pe care ati reusit sa o strangeti pana acum..

2 comentarii:

  1. Foarte adevarat, insa trist pt cei pe care-i copleseste,nu ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna, iti scriu pentru a-ti propune un schimb de linkuri. Daca doresti sa faci un schimb cu http://bancuri.iasi365.com/ lasa-mi un comentariu sau trimite-mi un mail la corcosan@yahoo.com cu titlul pe care il doresti si linkul tau. La mine titlul e Bancuri
    O zi buna iti doresc

    RăspundețiȘtergere