marți, 20 iulie 2010

De ce acest blog?

Pentru ca sunt ganduri care te mananca pe dinauntru si singura cale ca sa nu ajungi la ce a ajuns Madalina si altele (altii) ca ea, e sa te descarci. Adica sa spui tot ce iti mananca creierul si energia.

Nu ai cui? Nu ai acel om, acel prieten, acel parinte care sa te asculte cu adevarat? Nu ai curajul sa arati ce simti?

SCRIE AICI!

Cu siguranta vei fi ascultat (a), vei fi inteles (inteleasa) si sunt aproape sigura ca vei primi si consolarea de care ai nevoie.

E un lucru pe care-l stie toata lumea, marturisirea este mantuitoare. Altfel spus, descarcarea asta de ganduri negre te poate salva din cele mai urate stari. O spun din experienta, si nu cred ca e o experienta unica. Cand sunt in cele mai sinistre dispozitii, scriu. Scriu in nestire. Si simt cum incet, incet, mi se insenineaza sufletul. Si tine cont, scriind intr-un caiet numai al tau, e clar ca n-are cine sa-ti raspunda, sa-ti dea un sfat cat de cat. Dar insasi scoaterea afara, la lumina, a gandului rau, te elibereaza.
Incearca si tu!

Cu atat mai mult aici, sub pavaza anonimatului, fara sa trebuiasca sa te arati, sa privesti in ochi pe cineva (marturisirile fata-catre-fata necesita mai mult curaj), poti sa arunci afara toate reziduurile, toate umorile, toate gandurile inveninate, care iti fac atat de rau...

Si uite, ca sa-ti dau curaj, am sa incep chiar eu. Dealtfel, si eu am nevoie de ajutor ..





2 comentarii:

  1. Voichita Bivolaru26 iulie 2010, 19:49

    Este foarte interesant cum acum cateva zile m-am gandit exact la o solutie de genul asta...pentru cei cu probleme! Cum m-ai gasit? Am primit pe mail confirmarea ta ca prieten fara sa stiu cine esti, dar e ciudat cat de mult semanam in gandire...

    RăspundețiȘtergere
  2. Se intampla numai in Romanica.
    Mamaliga inca fierbe dar nu da in clocot. Sa plecam pana e gata sau nu?

    RăspundețiȘtergere